Tulburarile alimentare sunt din ce in ce mai frecvente in randul adolescentilor sau al tinerilor adulti. Standardele de frumusete moderna considera ca un corp slab este automat si un corp atractiv, fapt care poate produce insecuritati psihice si emotionale in randul tinerilor.
Una dintre cele mai frecvente tulburari alimentare este anorexia nervoasa, care se caracterizeaza prin restrictia severa a consumului de alimente, din cauza unei frici excesive de ingrasare si imagine distorsionata a propriei greutati corporale.
Anorexia este clasificata ca fiind o afectiune medicala care poate fi influentata de factori psihologici si emotionali. Cele mai multe cazuri de anorexie nervoasa sunt in randul persoanelor de sex feminin aflate la varsta adolescentei, insa in ultimii ani s-a observat o crestere a numarului de cazuri si in randul persoanelor de sex masculin.
Descopera in cele ce urmeaza mai multe informatii despre anorexie, cauzele acesteia, cum se manifesta, dar si principalele metode de tratament pentru recapatarea unei greutati normale si a increderii in propria persoana.
Profilul pacientului cu anorexie nervoasa
Din punct de vedere medical, anorexia nervoasa este catalogata ca fiind o boala psihica din categoria tulburarilor de comportament care consta in scaderea voluntara a aportului alimentar pana la cazuri severe de incetare a alimentarii.

Persoanele care sufera de anorexie nervoasa au o teama patologica si nejustificata de a acumula kilograme in plus, au o imagine deformata asupra propriului corp si apeleaza la diverse metode pentru a slabi brusc in greutate.
Ca de exemplu, multe persoane afectate de anorexie tind sa practice sport in mod excesiv, altele folosesc laxative sau tratamente pentru slabit, si, in unele cazuri, isi pot induce in mod regulat voma pentru a elimina alimentele ingerate.
Anorexia nervoasa este intalnita mai ales in randul tinerilor, cu debut intre 14 si 18 ani. Cu toate acestea, persoanele de orice varsta si sex pot dezvolta afectiunea. De regula, cei care ajung sa sufere de anorexie nervoasa sunt tineri cu o greutate normala sau usor peste medie.
Cauzele anorexiei nervoase
Cauza exacta a anorexiei nervoase nu este pe deplin cunoscuta, insa doctorii considera ca apare ca urmare a unor combinatii de factori psihologici, biologici si sociali.
Factori psihologici
Multi pacienti care dezvolta anorexie nervoasa au anumite trasaturi de comportament si pot prezenta, de obicei, un nivel ridicat de anxietate. De multe ori, acestia nu reusesc sa faca fata stresului, au dificultati in exprimarea propriilor emotii si au o dispozitie spre depresie.
Factori biologici
Unele studii in domeniu arata ca anumite schimbari ale functiilor creierului responsabile de apetitul alimentar sau a nivelului de hormoni pot determina aparitia anorexiei. De asemenea, riscul de anorexie nervoasa este mai crescut in cazul pacientilor care provin din familii cu istoric de tulburari de alimentatie sau consum de droguri.
Factori sociali
Societatea actuala promoveaza o greutate corporala cat mai scazuta, iar unele persoane predispuse la tulburari emotionale si psihice pot considera acest aspect un ideal sau un mod de a trai. Factorii de mediu pot afecta sanatatea mintala si fac ca tinerii sa se simta nesiguri cu privire la aspectul corpului lor.

Simptomele anorexiei nervoase
Persoanele care se confrunta cu anorexie nervoasa au, de regula, atat simptome fizice cat si comportamentale care pot fi observate cu usurinta de catre cei din jur.
In mod frecvent, pacientii cu anorexie prezinta comportamente obsesiv-compulsive legate de alimentatie si slabesc semnificativ intr-un timp scurt, pierzand intre 10% si 15% din greutatea corporala in decurs de cateva luni.
Pierderea rapida in greutate poate provoca simptome fizice precum piele uscata si palida, caderea parului, stari de lesin, ameteala, tulburari de concentrare sau tensiune arteriala scazuta. Persoanele afectate isi monitorizeaza constant caloriile si portiile alimentare, iar in paralel folosesc laxative sau diuretice pentru a-si grabi pierderea in greutate.
Din punct de vedere emotional si comportamental, o persoana anorexica poate avea tendinte de retragere sociala, stari de iritabilitate crescuta, libidou scazut si verificarea obsesiva a corpului in oglinda.
Recomandari pentru stare de bine, energie fizica si sanatate
Metode de tratament pentru anorexia nervoasa
Tratamentul pentru pacientii cu anorexie nervoasa poate varia in functie de cauze si simptomele asociate, si este stabilit de o echipa specializata formata din psiholog, dietetician si medic de familie in vederea educarii nutritionale si monitorizarea alimentatiei corecte.
Scopul tratamentului este ca pacientul sa isi recapete obiceiurile alimentare sanatoase, sa revina la o greutate normala si sa isi recapete increderea in propria imagine. Medicul poate recomanda un program alimentar personalizat, in functie de caz, compensarea activitatilor fizice cu activitati sociale si terapie comportamentala individuala, de grup sau familiala, pentru a schimba modul de gandire si de comportament al pacientului si de a-i educa obiceiurile alimentare.
Avand in vedere ca anorexia nervoasa poate genera o serie de complicatii severe precum slabirea rezistentei oaselor, deficiente majore de minerale si vitamine in organism, deshidratare, malnutritie sau afectiuni cardiovasculare, se recomanda ca tratamentul sa contina si administrarea suplimentelor alimentare, in cazul in care exista deficiente.

Iata care sunt cei mai importanti nutrienti pentru a mentine energia si vitalitatea organismului:
- Fier
Pacientii cu anorexie nervoasa pot avea deficiente majore de fier in organism din cauza alimentatiei incomplete si nesanatoase. Asadar, suplimentarea fierului este importanta pentru a preveni aparitia complicatiilor asociate unei posibile deficiente.
Unul dintre cele mai cunoscute roluri ale fierului pentru organism este ca acesta contribuie la formarea hemoglobinei, o proteina necesara pentru a transporta oxigenul de la plamani in restul corpului.
De asemenea, fierul joaca un rol esential in buna functionare a sistemului imunitar si a sistemului nervos central.
- Magneziu
Magneziu este un mineral esential pentru functionarea normala a muschilor, a creierului si la mentinerea unui ritm cardiac normal. Deficienta de magneziu poate duce la diverse probleme de sanatate, inclusiv spasme musculare, depresie, insomnii sau anxietate.
- Calciu
Calciul este un component principal al oaselor si dintilor, fiind esential in perioadele de crestere si dezvoltare, precum copilarie, adolescenta si sarcina. Consumul adecvat de calciu poate contribui la prevenirea osteoporozei si a altor afectiuni osoase, de aceea este importanta suplimentarea acestuia pentru persoanele care au o alimentatie dezechilibrata si prezinta riscul unui deficit, asa cum sunt cei cu anorexie nervoasa.
Top 10 intrebari frecvente
Granita dintre o dieta stricta si anorexia nervoasa este trasata de obsesie si control. O persoana la dieta urmareste un scop de greutate, in timp ce un pacient cu anorexie simte o teroare absoluta, aproape paralizanta, fata de ideea de a se ingrasa, indiferent cat de mult a slabit deja. Nu este vorba despre vanitate, ci despre o boala psihiatrica profunda in care greutatea devine singura unitate de masura a valorii lor ca om.
Cel mai clar semn vizibil nu este doar osatura proeminenta, ci comportamentul complet modificat din jurul mancarii. Vei observa ritualuri bizare: taierea alimentelor in bucati microscopice, refuzul de a manca in public de frica judecatii, mestecatul unei gume ore in sir pentru a pacali stomacul sau verificarea compulsiva a cantarului de cinci ori pe zi. Orice abatere de la aceste "reguli" auto-impuse le provoaca atacuri severe de panica.
Acesta este elementul central al bolii si se numeste "distorsiune corporala" (dismorfie). Anorexia reconfigureaza pur si simplu felul in care creierul proceseaza imaginile vizuale. Cand pacientul se uita in oglinda, creierul lui nu ii arata reflexia reala a unui corp scheletic, ci "decupeaza" si mareste obsedant fiecare mic pliu de piele ramas pe abdomen sau pe coapse.
Din cauza acestei erori de procesare neurologica, este absolut inutil si adesea frustrant sa le spui repetat "dar esti doar piele si os!". Ei chiar nu pot vedea realitatea pe care o vezi tu. Tocmai aceasta deconectare brutala intre realitatea fizica si oglinda mentala face ca frica de a manca sa ramana uriasa chiar si cand se afla pe patul de spital.
Infarctul oaselor este o consecinta devastatoare si muta a anorexiei. Cand te infometezi sever, nivelul de estrogen din corp se prabuseste complet (motiv pentru care femeilor li se opreste definitiv menstruatia). Estrogenul este in mod normal arhitectul care fixeaza calciul in oase si le mentine dure.
Fara aceasta protectie hormonala si fara calciu din mancare, corpul incepe sa isi "manance" efectiv propria structura osoasa pentru a gasi mineralele necesare pentru ca inima sa bata. Astfel, oasele devin ca un burete plin de gauri (osteopenie si osteoporoza timpurie). Din pacate, chiar si dupa ce pacientul se vindeca de anorexie si revine la o greutate normala, densitatea osoasa pierduta la 20 de ani rareori mai poate fi recuperata complet in viitor.
Senzatia de frig permanent vine dintr-un mecanism direct de supravietuire. Din cauza ca stratul tau izolator de grasime este topit complet si metabolismul e la pamant, corpul tau nu mai poate genera suficienta caldura interna (hipotermie usoara cronica). De aceea, mainile si picioarele vor fi constant inghetate, intrucat sangele cald este redirectionat exclusiv spre inima si creier.
Cresterea parului pufos si lungut (numit "lanugo") pe spate, pe obraji sau pe maini este metoda disperata a organismului de a suplini stratul de grasime pierdut. Corpul incearca efectiv sa isi "croiasca" o blana fina din par ca sa capteze si sa retina putina caldura pe care o mai produce, protejandu-se astfel de inghet.
Desi osatura devine evident fragila, principalul pericol de moarte in anorexie nu este foamea in sine, ci stopul cardiac provocat de chimia stricata a sangelui. Inima este, la urma urmei, un muschi urias. Cand corpul nu mai are de unde sa traga energie din mancare sau din grasime, incepe efectiv sa isi digere propriii muschi, incepand adesea direct cu muschiul cardiac, care devine foarte subtire si slab (atrofie).
Lovitura letala vine de la dezechilibrul extrem al mineralelor esentiale (cum e potasiul sau magneziul), pierdute fie prin lipsa totala a hranei, fie prin provocarea de varsaturi repetate (la cei cu simptome combinate de purjare). Lipsa acuta de potasiu declanseaza un ritm complet haotic al inimii (aritmie), care, pe un muschi deja slabit, duce la oprirea brusca si fatala a acestuia, uneori chiar si in somn.
Realitatea medicala cruda este ca nu exista pe piata, pana in acest moment, absolut nicio "pastila minune" inventata vreodata care sa trateze si sa vindece anorexia in sine. Medicatia psihiatrica (de exemplu anumite clase de antidepresive sau antianxiolitice usoare) se prescrie uneori, dar strict pentru a trata "vecinii" anorexiei: depresia majora ascunsa sau atacurile de panica puternice care acompaniaza incercarea de a lua masa.
Baza vindecarii reale ramane intotdeauna combinatia dintre re-nutritia medicala supravegheata atent si un tratament psihologic de lunga durata, cum e Terapia Cognitiv-Comportamentala (CBT). Acolo se "reprogrameaza" manual creierul sa nu mai vada mancarea ca pe un dusman mortal, si doar in urma terapiei anxietatea legata de greutate incepe incet sa scada.
Modul in care deschizi subiectul cu un adolescent este crucial. Nu il certa niciodata folosind fraze ultimatum de tipul "Trebuie neaparat sa mananci imediat toata farfuria asta, uita-te cat de slab esti!". Anorexia este un scut prin care copilul tau incearca disperat sa recapete controlul intr-o zona a vietii. Agresiunea si invinuirea ii vor activa instinctul de aparare si il vor face sa se ascunda si mai bine.
Alege un moment neutru, nu la ora mesei, si exprima-ti ingrijorarea doar prin cuvinte de sprijin focusate pe sanatatea lui, nu pe aspectul fizic (de exemplu: "Am observat ca te simti mereu obosit si esti foarte palid, sunt aici sa te ajut"). Daca refuza orice comunicare zile la rand si scade in greutate alarmant, solicitarea urgenta a unui consult de evaluare la un psiholog clinician specializat pe tulburari alimentare nu este un moft, ci o actiune salvatoare de vieti.
A adauga imediat shake-uri grele de proteine in dieta cuiva care s-a infometat sever saptamani sau luni intregi este o practica medicala extrem de riscanta. Exista un fenomen letal in medicina numit "Sindromul de Realimentare" (Refeeding Syndrome). Dupa multa vreme pe "zero", corpul s-a adaptat la infometare.
Daca introduci brusc cantitati mari de calorii, proteine sau carbohidrati in sistemul ala stors, celulele vor absorbi disperate glucoza, tragand inauntru si cantitati masive de potasiu si magneziu din sange, golindu-l instantaneu. Aceasta prabusire chimica a sangelui ucide sistemul nervos si inima in doar cateva ore. Reluarea alimentatiei trebuie planificata milimetric la spital sau de un nutritionist clinic, in portii microscopice si atent calculate in prima faza.
In prima faza severa a tratamentului, exercitiile fizice sunt absolut si ferm interzise de toata lumea medicala. Multi pacienti cu anorexie folosesc sportul compulsiv exact ca o "pedeapsa" purjativa (o incercare nebuneasca de a "arde" disperat suta de calorii dintr-un mar). Orice efort fizic pe un muschi cardiac atrofiat, complet golit de resurse energetice, este un joc fatal de ruleta ruseasca cu inima.
Miscarea foarte usoara si extrem de controlata de un terapeut fizic (cum e stretchingul bland) se reintroduce treptat in program doar si numai DUPA ce pacientul a atins un indice de masa corporala sigur din punct de vedere clinic si organele interne si-au recapatat integritatea, si este supravegheata special pentru a nu redeveni o dependenta nevrotica de slabit.
Da, recuperarea totala si completa dupa episodul activ de anorexie nervoasa este absolut posibila si este traita de o mare parte a pacientilor din lume. Cu un tratament intensiv, care combina sustinerea nutritionala stricta, vizite regulate la un psihiatru si o terapie psihologica sustinuta, mii de oameni isi rescriu efectiv modul in care mintea lor reactioneaza la mancare si isi repara chimia corpului.
Totusi, onestitatea medicala cere sa stim ca anorexia este o boala "parsiva" (cronica) ce functioneaza des pe perioade de remisie; ideile anxioase legate de propriul corp s-ar putea sa mai apara pe parcursul vietii ca niste ecouri in momentele de stres urias. Dar, invatand clar si puternic instrumentele psihologice de auto-calmare in terapie, acestia vor putea respinge imediat acele idei inainte ca ele sa se transforme vreodata intr-o noua criza de boala.
Informatiile au scop educativ si nu inlocuiesc sfatul unui specialist.

